FONDAMÉNT s.n. v. fundament. Vezi definitia »

BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement]. Vezi definitia »

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis). Vezi definitia »

cuvânt Vezi definitia »

CONFIDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens]. Vezi definitia »