Definita cuvantului branșament
BRANȘAMÉNT s.n. Parte a unei conducte care leagă o conductă principală de una secundară. [Pl. -te. / < fr. branchement].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu branșament
a da cu gazometrul de pământ expr. (iron. – d. femei) a avea picioare scurte. Vezi definitia »
BIREFRINGÉNT, -Ă adj. (Despre cristale sau alte medii optice) Care prezintă fenomenul de birefringență. [Cf. fr. biréfringent]. Vezi definitia »
CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant) Vezi definitia »
NEOBEDIÉNT, -Ă, neobedienți, -te, adj. (Livr.) Care nu este supus, ascultător. [Pr.: ne-o-be-di-ent] – Ne- + obedient. Vezi definitia »
încrezământ s.n. (înv.) credință. Vezi definitia »