ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention]. Vezi definitia »

COGESTIÚNE s.f. Gestiune ținută în comun de mai multe persoane. [Cf. fr. cogestion]. Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s. f. lipsă de aptitudine; nepricepere. (< fr. inaptitude) Vezi definitia »

SECESIÚNE s. f. acțiune a unui grup de a se separa de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat. ♦ războiul de ~ = război civil dintre statele sudice și cele nordice ale SUA (1861-1865), terminat cu înfrângerea celor dintâi și cu abolirea sclavajului. (< fr. sécession, lat. secessio) Vezi definitia »

ADEMPȚIÚNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio) Vezi definitia »