EXPUNCȚIÚNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction]. Vezi definitia »

fârtăciúne s.f. (înv.) înfrățire, prietenie, tovărășie, ortăcie. Vezi definitia »

RECTITÚDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu rațiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine]. Vezi definitia »

COMORAȚIÚNE s.f. v. comorație. Vezi definitia »

VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition) Vezi definitia »