BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon]. Vezi definitia »

MARIMBAFÓN s. n. marimba. (< engl., fr. marimbaphone, germ. Marimbaphon) Vezi definitia »

RADIOMICROFÓN s.n. Emițător radioelectric portabil de dimensiuni mici. [Cf. fr. radio-microphone]. Vezi definitia »

SINCRÓN, -Ă adj. 1. (și adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care execută mai multe operații în același timp sau operații diferite cu aceeași frecvență. 2. (inform.; despre mașini, semnale sau informații) ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone) Vezi definitia »

XENÓN s.n. Gaz incolor și inodor din grupul gazelor nobile. [< fr. xénon]. Vezi definitia »