Definita cuvantului bon
BON s.n. 1. Dovadă, înscris (cu caracter provizoriu) care autorizează pe deținător să primească ceva. ♦ Notă de plată cu care se achită marfa la casa unui magazin. 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție bancară. [< fr. bon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bon
DECURIÓN s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. ♦ Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio]. Vezi definitia »
LUCUMÓN s. m. șef ereditar al unui trib din vechea Etrurie. (< lat. lucumo, fr. lucumon) Vezi definitia »
SUBTÓN, subtonuri, s. n. (Muz.) Ton suplimentar, mai jos decât cel fundamental. – Sub1- + ton. Vezi definitia »
alfatrón (-fa-tron) s. n., pl. alfatroáne Vezi definitia »
LETÓN, -Ă, letoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Letoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Letoniei sau populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba letonă. – Din fr. letton. Vezi definitia »