INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection]. Vezi definitia »

TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie. Vezi definitia »

ATAXÍE s. f. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mișcările. (< fr. ataxie, gr. ataxia) Vezi definitia »

MALEDÍCȚIE s. f. blestem; nenorocire, fatalitate. (< fr. malédiction, lat. maledictio) Vezi definitia »

MICRODACTILÍE s. f. dezvoltare insuficientă a degetelor. (< fr. microdactylie) Vezi definitia »