mișél (mișeá), adj. – 1. Sărac, mizer, nenorocit. – 2. Mizerabil, josnic, mîrșav. – 3. Laș. Lat. mĭsellus (Pușcariu 1097; Candrea-Dens., 1078; REW 5607), cf. it. misello, prov., v. fr. mesel „lepros”, cat. mesell, v. sp. mesillo. Pentru semantism, cf. sp. miserable și Șeineanu, Semasiol., 202. Der. mișeli (var. mișela), vb. (a se plînge; a defăima, a ponegri, a terfeli); mișelame, s. f. (înv., sărăcime); mișelătate, s. f. (înv., ticăloșie, mizerie); mișelesc, adj. (mîrșav, laș); mișelește, adv. (josnic); mișelie, s. f. (înv., sărăcie, mizerie; josnicie; lașitate); mișelnic, adj. (josnic); mișelos, adj. (înv., josnic, mîrșav). Vezi definitia »

DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el. Vezi definitia »

IZABÉL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu păr galben; șarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesă a Austriei, al cărei soț ar fi purtat trei ani aceeași cămașă în timpul asediului Ostendei]. Vezi definitia »

sínghel (-li), s. m. – 1. (Înv.) Cleric care însoțea un episcop sau pe superiorul unei mănăstiri. – 2. Secretarul unui prelat. Gr. σύγϰελλος (sec. XVIII). – Der. protosinghel, s. m. (primul secretar al unui prelat), din gr. πρωτοσύγϰελλος; singhelie, s. f. (înv., permisiunea de a spune liturghia). Vezi definitia »

sanducél, sanducéle, s.n. (înv. și reg.) cuferel, lădiță. Vezi definitia »