GÓRNIC, gornici, s. m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”). Vezi definitia »

ucenic, ucenici s. m. 1. (intl.) hoț începător. 2. (tox.) persoană necalificată care ajută o altă persoană cu studii superioare în chimie să prepare droguri într-un laborator clandestin. Vezi definitia »

SUBACVÁTIC, -Ă adj. care este, se petrece sub apă. (< fr. subaquatique) Vezi definitia »

SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique) Vezi definitia »

ANDRIĆ [ándrici], Ivo (1892-1975), scriitor și diplomat iugoslav. Povestiri și nuvele („Curtea blestemată”). Romane de analiză bazată pe o riguroasă documentație istorică, avînd ca fundal lumea pitorească a Bosniei („E un pod pe Drina”, „Cronica din Travnik”). Premiul Nobel (1961). Vezi definitia »