taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι. Vezi definitia »

HECHT s. (probabil n.) Formă sub care se prezintă pielea după eliminarea părților cu structura prea rară, pentru a putea fi folosită la croit. [Pr.: heht] – Cuv. germ. Vezi definitia »

BAHT s.m. Unitate monetară în Thailanda; tical. [< fr. baht < cuv. tibeto-chinez]. Vezi definitia »

ALBRECHT (ALBERT), regi și duci în Brandeburg; A. Ursul, duce al Saxoniei (1138-1142) și apoi markgraf de Brandeburg (1150-1170); Germania: A. I de Austria, duce de Austria și Stiria (1282-1308) și rege al Germaniei (1298-1308); A. V, duce de Austria și, sub numele de A II, rege al Germaniei, rege al Cehiei și Ungariei (1438-1439); Prusia: A. de Brandeburg (1490-1568), din familia Hohenzollern, ultimul mare maestru al Ordinului teutonic (1511-1525), care, trecînd la luteranism, a secularizat posesiunile Ordinului (1525), punînd bazele ducatului Prusiei, al cărui duce a devenit (1525-1568). Vezi definitia »

CARTWRIGHT [cá: trait], Edmund (1743-1823), inventator englez. Constructorul unui război de țesut mecanizat (1785) și al unei mașini de cardat (1789). Vezi definitia »