DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton. Vezi definitia »

MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton]. Vezi definitia »

sinimíton, sinimítoane, s.n. (înv.) cosinus. Vezi definitia »

TRITÓN² s. n. (muz.) interval de trei tonuri; cvartă mărită; cvintă micșorată. (< it. tritono, fr. triton) Vezi definitia »

PACFÓN s.n. v. pacfong. Vezi definitia »