tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya. Vezi definitia »

ANTIELECTRÓN s.m. Pozitron. [< fr. antielectron]. Vezi definitia »

VAGÓN, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casă (sistem) vagon = casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisternă = recipient de formă cilindrică montat pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferată. 2. Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. – Din fr. wagon. Vezi definitia »

EMPLECTÓN s. n. element arhitectonic constând dintr-o umplutură a zidului din piatră brută, legată cu pământ sau cu var. (< fr. emplecton) Vezi definitia »

BIBERÓN, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfârc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon. Vezi definitia »