ECATÓMBĂ, ecatombe, s. f. V. hecatombă. Vezi definitia »

SINOSTÓZĂ s.f. (Med.) Sinartroză în care între segmentele osoase este interpus țesut osos; fuziune a două oase. [< fr. synostose, cf. gr. syn – cu, osteon – os]. Vezi definitia »

AERONAÚTICĂ s.f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința navigației aeriene. [Gen. -cii. / < fr. aéronautique]. Vezi definitia »

BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (1). – Broască + suf. -uță. Vezi definitia »

RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală. Vezi definitia »