ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊ Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor. 3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var.: absorbțiúne s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis. Vezi definitia »

DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie. Vezi definitia »

ASTRONAVIGÁȚIE s. f. navigație spațială. (< engl. astronavigation) Vezi definitia »

AREOGRAFÍE s.f. Studiul descriptiv al planetei Marte. [Pron. -re-o- / < fr. aréographie, cf. gr. Ares – Marte, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

aschie de lemn intrata sub piele, se foloseste doar in nordul Doljului Vezi definitia »