HETEROTERMÍE s. f. proprietatea unor animale homeoterme de a-și pierde în timpul iernii posibilitatea reglării temperaturii corpului. (< fr. héterotermie²) Vezi definitia »

MONOFAGÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor paraziți de a se dezvolta pe o singură plantă gazdă. [Gen. -iei. / < fr. monophagie, cf. gr. monos – unic, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

AUDIOFONOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audiophonologie. Vezi definitia »

-TARAXÍE elem. „emoție, tulburare”. (< fr. -taraxie, cf. gr. taraxis) Vezi definitia »

EXSUDÁȚIE s. f. 1. exsudare. 2. separare și ieșire a unor componenți la suprafața unui material. ◊ apariție la suprafața unui strat de asfalt a excesului de bitum sau de gudron. (< fr. exsudation) Vezi definitia »