Definita cuvantului basileu
BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu basileu
SAFÉU s.n. v. seif. Vezi definitia »
șuldéu, șuldéi, s.m.m (reg.) 1. purcel (până la un an). 2. iepure (până la un an); vătui. Vezi definitia »
IMPRIMÉU s.n. Țesătură de mătase, de bumbac etc. pe care s-au imprimat desene colorate. [< fr. imprimé]. Vezi definitia »
DUBLÉU s.n. 1. Acțiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puștii. 2. Dublură. [< fr. doublé]. Vezi definitia »
ESÉU s. n. 1. studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul. 2. încercare; probă. ◊ probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (sport) încercare. ◊ (rugbi) așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai) Vezi definitia »