jib (jíbă), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscută. După DAR, din mag. zsib „actor comic”; după Drăganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. živ „viu”. Ambele soluții par improbabile și dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curînd o alterare, deși dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”. Vezi definitia »

CARAÍB, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caraibe. ◊ (s. f.) limbă indiană vorbită de caraibi. (< fr. caraïbe) Vezi definitia »

UIB, uiburi, s. n. (Reg.) Cuprins, întindere. ◊ Expr. În uibul locului = a) cât vezi cu ochii; b) într-un noroc, pe nimerite. – Lat. obvium. Vezi definitia »

CRIB s. n. construcție de lemn, de zidărie sau de metal, executată în albia unui râu, pentru protecția unui sorb. (< germ. Kribbe) Vezi definitia »

trib, triburi s. n. (intl.) 1. bandă, grup. 2. șatră. Vezi definitia »