CEFALOTRÍB s. n. instrument folosit în cefalotripsie. (< fr. céphalotribe) Vezi definitia »

TRIB¹ s. n. 1. formă de organizare economică și social-politică a societății primitive, dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii înrudite, reunite pe baza comunității teritoriului și supuse autorității unui șef unic. 2. (la unele popoare din ant.) seminție, gintă, neam. ◊ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri înrudite. (< lat. tribus, fr. tribu) Vezi definitia »

CRIB s. n. construcție de lemn, de zidărie sau de metal, executată în albia unui râu, pentru protecția unui sorb. (< germ. Kribbe) Vezi definitia »

ANGIOTRÍB s. n. instrument chirurgical folosit în angiotripsie. (< fr. angiotribe) Vezi definitia »

PEDOTRÍB s.m. Maestru de gimnastică pentru copii în Grecia antică. [< fr. pédotribe, cf. gr. paidotribes]. Vezi definitia »