Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s.f. (Muz.) Gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. [< it. bicordatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
șchiopotánă, șchiopotáne, s.f. (reg.; deprec.) femeie șchioapă. Vezi definitia »
ELÍPSĂ, elipse, s. f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă. 2. (Figură de stil care constă în) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul comunicării. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis. Vezi definitia »
RECONVENȚIONÁLĂ, reconvenționale, adj. (Jur.; în sintagma) Cerere reconvențională = cerere prin care, într-un litigiu, pârâtul formulează pretenții împotriva reclamantului în legătură cu litigiul respectiv; reconvențiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. reconventionnel. Vezi definitia »
MICROTURBÍNĂ, microturbine, s. f. Turbină de dimensiuni reduse folosită în microhidrocentrale. – Micro1 + turbină. Vezi definitia »
NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade. Vezi definitia »