Definita cuvantului armonie
ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia)
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu armonie
TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction. Vezi definitia »
HIPOMNEZÍE s. f. slăbire a memoriei. (< fr. hypomnésie) Vezi definitia »
DISCHINEZÍE s. f. tulburare a mecanismelor de reglare a activității motorii viscerale. ♦ ~ biliară = încetinire a secreției biliare. (< germ. Dyskinesie, fr. dyscinésie) Vezi definitia »
PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio. Vezi definitia »
EXPECTÁȚIE s.f. 1. Expectativă. 2. Așteptare în observarea evoluției unei boli, expectanță. (cf. fr. expectation, lat. expectatio) Vezi definitia »