Definita cuvantului binormală
BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu binormală
tíntă (-te), s. f. – (Banat) Cerneală. Germ. Tinte (Candrea). Vezi definitia »
muscă, muște s. f. 1. centru al unei ținte la tir. 2. (er.) vulvă, vagin. Vezi definitia »
MACROSTRUCTÚRĂ s.f. 1. Structura unui metal, a unui aliaj etc. vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa. 2. (În sociologie) Relațiile sociale la nivelul societății globale. [< fr. macrostructure]. Vezi definitia »
MENIÁNĂ s. f. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italienești. (< fr. méniane, lat. menianum) Vezi definitia »
JUMÉLĂ s. f. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. (< fr. jumelle) Vezi definitia »