MORMÂNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊ Expr. A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva). A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [Pl. și: mormânturi] – Lat. monumentum. Vezi definitia »

GRANDILOCVÉNT, -Ă adj. (despre stil) plin de emfază, bombastic. (< fr. grandiloquent) Vezi definitia »

RECRUDESCÉNT, -Ă adj. (despre o boală, o stare) care își reia intensitatea. (< fr. recrudescent) Vezi definitia »

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens]. Vezi definitia »

ANTICONGELÁNT s.m. Substanță care împiedică congelarea, înghețarea, v. antigel. [Cf. fr. anticongélant]. Vezi definitia »