Definita cuvantului bivuac
BIVUÁC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităților. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpiniști sau turiști. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bivuac
oturác (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă. Tc. oturak (Șeineanu, III, 92), cf. alb. oturak. Sec. XVII, înv. – Der. oturac, s. m. (înv., veteran). Vezi definitia »
CAVALERUL TRAC, zeu minor, reprezentat călare, venerat în Tracia și Moesia. Cultul său s-a răspîndit în vremea Imp. Roman și la N de Dunăre. Vezi definitia »
IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. Vezi definitia »
Atac. Ansamblu fenomenelor morbide, de obicei acute, care survin brusc si se reproduc periodic, la intervale mai mult sau mai pu in regulate. Vezi definitia »
ZLAC1, zlácuri, s. n. Iarbă de păscut, de pe pajiște. (din sl. zlakŭ) Vezi definitia »