zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe Vezi definitia »

CÍMĂ, cime, s. f. Tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare. – Din fr. cyme. Vezi definitia »

CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence. Vezi definitia »

INTEGRÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție depinzând de elemente arbitrare (constante și funcții) și care reprezintă soluția unui sistem diferențial. ♦ Simbol matematic care indică operația de integrare. [< fr. intégrale]. Vezi definitia »

REVUÍSTICĂ s.f. Arta scrierii revistelor de teatru. [Pron. -vu-is-. / cf. fr. revuistique]. Vezi definitia »