OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur. Vezi definitia »

CRISTALIZÓR, cristalizoare, s. n. Vas de laborator sau aparat industrial întrebuințat pentru cristalizarea substanțelor dintr-o soluție în vederea separării sau purificării substanțelor; cristalizator. – Din fr. cristallisoir. Vezi definitia »

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor. Vezi definitia »

SALMONICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Piscicultor specializat în cultura păstrăvului. [< fr. salmoniculteur]. Vezi definitia »

CABLÓR, cablori, s. m. Muncitor care cablează – Din fr. câbleur. Vezi definitia »