PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum) Vezi definitia »

ȘALDÉU (șuldeu) s.m. (?) porc tânăr, sau animal tânăr (pui de iepure, de ex.), în Crișana. Vezi definitia »

SERICÉU, -CÉE, sericei, -cee, adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri mătăsoși, moi la pipăit. – Din it. sericeo. Vezi definitia »

aléu (-uri), s. n. – Arvună, acont. – Var. alău. Mag. elő (-penz). În Trans. (DAR). Vezi definitia »

POLILÉU s. n. v. polieleu. Vezi definitia »