RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor. Vezi definitia »

NEMIȘCĂTÓR, -OÁRE, nemișcători, -oare, adj. Nemișcat, imobil. ◊ Avere nemișcătoare, bun nemișcător etc. = avere imobilă, bun imobil etc. – Ne- + mișcător. Vezi definitia »

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) Vezi definitia »

OBIJDUITÓR, -OÁRE, obijduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Asupritor, împilător. [Pr.: -du-i-] – Obijdui + suf. -tor. Vezi definitia »

ADUNAREA DEPUTAȚILOR, camera inferioară a Parlamentului român, creată prin Constituția din 1866. Modul de alegere și de funcționare a suferit modificări de-a lungul timpului. A fost desființată prin decret la 5 sept. 1940. Și-a reluat activitatea în urma alegerilor din 20 mai 1990. V. și Parlament. Vezi definitia »