Definita cuvantului bucină
BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bucină
PIRIDOXÍNĂ s. f. vitamina B6; adermină. (< fr., engl. pyridoxine) Vezi definitia »
cosaștínă, cosaștíne, s.f. (reg.) holdă cosită pentru nutreț la vite; loc cosit de curând; fânaț de deal. Vezi definitia »
DÚMĂ s. f. Nume dat adunării legislative constituite (în 1905) în Rusia țaristă. – Din rus. duma. Vezi definitia »
DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură. Vezi definitia »
HIDRAZÍDĂ s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide. Vezi definitia »