CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure]. Vezi definitia »

METALÓGICĂ s.f. Disciplină care studiază regulile formale ale unui limbaj. [Gen. -cii. / < fr. métalogique]. Vezi definitia »

HAVAIÁNĂ, havaiane, s. f. Un fel de chitară, cu sunetul lin și tărăgănat. – Fr. hawaienne. Vezi definitia »

ZÂNGĂITÚRĂ s.f. v. zăngănitură. Vezi definitia »

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici Vezi definitia »