iedéc (iedécuri), s. n. – 1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s. m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s. m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”. Vezi definitia »

VÍNDEC, vindecuri, s. n. (Pop.) Vindecare, tămăduire, lecuire; p. ext. (concr.) leac. – Din vindeca (derivat regresiv). Vezi definitia »

ciumléc s.n. (reg. înv.) un fel de ghiveci pus în oală și fiert. Vezi definitia »

descântec, descântece s. n. (er.) act sexual. Vezi definitia »

EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec]. Vezi definitia »