ÓBLIC, -Ă, oblici, -ce, adj. 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o altă dreaptă sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri și prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vârful cu centrul bazei înclinată față de bază. ♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tâmple; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Bănuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; în sintagma) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique. Vezi definitia »

COSMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la cosmologie. [< fr. cosmologique]. Vezi definitia »

PARABÓLIC¹, -Ă, parabolici, -ce, adj. De forma unei parabole¹; curbat. – Din fr. parabolique, germ. parabolisch. Vezi definitia »

PICTOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la pictografie; scris cu pictograme. (< fr. pictographique) Vezi definitia »

BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (În sintagma) Bionică informațională= ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). Vezi definitia »