VÂNTURÁTIC, -Ă, vânturatici, -ce, adj. (Rar; și substantivat) Neserios, ușuratic, nestatornic, flușturatic. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -atic. Vezi definitia »

tipíc (-ce), s. n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s. f. (manie); tipicale, s. f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea). Vezi definitia »

NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique) Vezi definitia »

MALACOLÓGIC, -Ă, malacologici, -ce, adj. Referitor la moluște; de malacologie. – Din fr. malacologique. Vezi definitia »

ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. de un romantism exagerat. (< fr. ultraromantique) Vezi definitia »