(turc. beygir) cal Vezi definitia »

ȚARC, țarcuri, s. n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p. ext. suprafața împrejmuită de acest gard. 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii, în care sunt ținuți copii mici când încep să umble, pentru a li se limita spațiul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsárkos. Vezi definitia »

TELEMÁRC s.n. (Sport) Salt cu schiurile pentru schimbarea direcției. [< fr. télémark, cf. Telemarken – canton norvegian]. Vezi definitia »

-CÉRC² elem. cerco-. Vezi definitia »

ștócverc s.n. (reg.) loc unde se încrucișează mai multe filoane de minereu de aur. Vezi definitia »