TERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obținut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ◊ soba însăși. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta) Vezi definitia »

fântână, fântâni, s.f. 1. (înv.) apă care izvorăște, izvor. 2. (reg.) hogeac, ochiul-podului, uroaie, marchioță, fumar, băgeagă, cucuvaie, cucumea, cubea. Vezi definitia »

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală. Vezi definitia »

CLÍNICĂ s.f. Spital (sau secție a unui spital) folosit la cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților. ♦ (Rar) Instituție medicală unde un anumit medic specialist dă consultații sau tratează bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica]. Vezi definitia »

ACETÓNĂ s. f. Lichid incolor, cu miros plăcut, folosit în industrie. – Fr. acétone. Vezi definitia »