fișíc (fișícuri), s. n. – 1. (Înv.) Cartuș. – 2. (Înv.) Rachetă, artificii. – 3. Teanc de monede înfășurate în pînză sau hîrtie. – 4. Cornet. – Mr. fuseche, megl. fișec. Tc. fișek (Șeineanu, II, 172; Meyer 111; Lokotsch 601), cf. ngr. φυσέϰι, alb. füšek, bg., sb. fišek. Fișag, s. n. (Trans., sul), din mag. fisek, provine din aceeași sursă. Vezi definitia »

BEATÍFIC, -Ă adj. care beatifică. ◊ (s. m. f.) cel care trăiește o bucurie spirituală. (< fr. béatifique) Vezi definitia »

POSOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la posologie. [< fr. posologique]. Vezi definitia »

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus) Vezi definitia »

ȘAHÍSTIC, -Ă adj. Șahist. [< șah + -istic]. Vezi definitia »