ÎNCORTELÁRE, încortelări, s. f. Faptul de a (se) încortela. Vezi definitia »

AUTOACUZÁRE s.f. Acțiunea de a se autoacuza. ♦ (Med.) Formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. [< autoacuza, cf. fr. auto-accusation]. Vezi definitia »

OFICIALIZÁRE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa. Vezi definitia »

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului. A da vot de încredere = a aproba în parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. încrede. Vezi definitia »

,abatoare, s.n. Ansamblul cladirilor si instalatiilor unde se taie vitele destinate consumului. Vezi definitia »