ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta. Vezi definitia »

PERMANENTIZÁRE, permanentizări, s. f. Acțiunea de a (se) permanentiza și rezultatul ei; statornicire. – V. permanentiza. Vezi definitia »

PITULÍRE s. f. v. PITULI. [DLRM] Vezi definitia »

DEZALCALIZÁRE s. f. fază de alterare și transformare a silicaților primari, constând în pierderea treptată a cationilor rețelei cristaline, în contact cu apa. (după engl. dealkalisation) Vezi definitia »

MARSUPIALIZÁRE s.f. (Med.) Deschidere la piele, printr-un orificiu a unei colecții purulente. [Pron. -pi-a-. / după fr. marsupialisation]. Vezi definitia »