HETEROCROMÍE s.f. Anomalie congenitală caracterizată prin colorarea diferită a irisurilor. [< fr. hétérochromie]. Vezi definitia »

VECHÍE, s. f. (Înv.) Vechime; antichitate. – Vechi + suf. -ie. Vezi definitia »

BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie) Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. – Din fr. harmonie, lat. harmonia. Vezi definitia »

ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere, provocată prin introducerea în organism a unei substanțe analgezice. – Din fr. analgésie. Vezi definitia »