povelénie, povelénii, s.f. (înv.) 1. ordin, poruncă, dispoziție; lege; regulă. 2. (în forma: povolenie) permis, autorizație. Vezi definitia »

POLIPECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a polipilor¹ (2). (< fr. popypectomie) Vezi definitia »

ALOPATÍE s.f. (Med.) Procedeu de a trata o boală cu mijloace contrare naturii sale. [Gen. -iei. / < fr. allopathie, cf. gr. allos – altul, pathos – suferință]. Vezi definitia »

MONOCROMÍE s. f. 1. însușirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se folosește o singură culoare. (< fr. monochromie) Vezi definitia »

INFORMÁȚIE s. f. 1. știre, veste, comunicare. ◊ lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă. 2. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 3. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă. (< fr. information, lat. informatio) Vezi definitia »