peșchír (peșchíre), s. n. – 1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir ‹ per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir. – Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci. Vezi definitia »

AUTOGÍR, autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – După fr. autogire (< gr.). Vezi definitia »

poșonfír, poșonfíri, s.m. (reg.) șef de post de jandarmi. Vezi definitia »

MUDÍR, mudiri, s. m. (Turcism înv.) Administrator al unei unități teritoriale – Din tc. müdir. Vezi definitia »

TURNÍR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier) Vezi definitia »