Definita cuvantului clav
CLAV s.n. (Ant.) Bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. ♦ Margine de lână purpurie întrețesută în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani mai mici de cincisprezece ani. [< lat. clavus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu clav
ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »
zuáv s. m., pl. zuávi Vezi definitia »
CONCÁV, -Ă adj. care prezintă o adâncitură, o scobitură. (<fr. concave, lat. concavus) Vezi definitia »
năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »
pârțáv, -ă, adj. (reg.) nervos și repezit. Vezi definitia »