năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv. Vezi definitia »

CONCLÁV, conclave, s. n. 1. Sală în care matroanele romane își primeau musafirii apropiați. 2. Sfatul cardinalilor adunați pentru alegerea unui nou papă. ♦ (Glumeț) Adunare. 3. Sala în care se întrunește conclavul (2). – Din fr. conclave. Vezi definitia »

ȘÍȘCAV, -Ă, șișcavi, -e, adj. (Reg.) Peltic. – Comp. sb. šuškati „a vorbi peltic”. Vezi definitia »

GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav. Vezi definitia »

rícav (-vuri), s. n. – Carton special pentru căptușit cotoarele cărților legate. Germ. Rücken „spinare”. Vezi definitia »