MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură. Vezi definitia »

șúlcă, șúlci, s.f. (reg.) pământ umed folosit la astuparea găurilor în care s-a pus exploziv, înainte de detonație. Vezi definitia »

PIRIDÍNĂ s.f. Substanță organică lichidă, fără culoare și cu miros neplăcut, care se găsește în uleiul de oase și în gudron. [< fr. pyridine]. Vezi definitia »

BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură. Vezi definitia »

văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe Vezi definitia »