CONSTATATÍV, -Ă adj. Constativ. [Cf. fr. constatatif]. Vezi definitia »

aberatív, -ă adj. care ține de aberație. (< fr. aberratif) Vezi definitia »

HIDROAMELIORATÍV, -Ă adj. Destinat pentru hidroameliorații. [Pron. -dro-a-me-li-o-. [< fr. hydroamélioratif]. Vezi definitia »

EVENTÍV adj. verb reflexiv ~ (și s. n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. (< fr. éventif) Vezi definitia »

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo. Vezi definitia »