DIFERENȚIATÍV, -Ă adj. care tinde să diferențieze. (< fr. différenciatif) Vezi definitia »

SOCIOAFECTÍV, -Ă adj. referitor la latura motivațional-afectivă a relațiilor interpersonale și sociale. (< socio- + afectiv) Vezi definitia »

ELOGIATÍV, -Ă adj. (Rar) Elogios. [Pron. -gi-a-. / cf. it. elogiativo]. Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. Vezi definitia »

PROPRIOCEPTÍV, -Ă adj. (despre senzații provenite din corp) care informează asupra mișcărilor, echilibrului etc. (< fr. proprioceptif) Vezi definitia »