HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

FOTOTROPÍE s.f. Schimbare a culorii unui compus cristalizat când este luminat cu lumină pe care o absoarbe; fototropism (2) [în DEX ´98, DN, NODEX]. [Gen. -iei. / < fr. phototropie]. Vezi definitia »

FRUCTIFICÁȚIE s.f. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; (p. restr.) proprietate a pomilor și a viței de vie de a da lăstari fertili. ♦ Perioada în care se formează fructele. [Gen. -iei. / cf. fr. fructification]. Vezi definitia »

FILMOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază arta cinematografică și legăturile ei cu societatea. – Din fr. filmologie. Vezi definitia »

CONDROMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. chondromalacie, cf. gr. chondros – cartilaj, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »