Definita cuvantului combinatoriu
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinatoriu
NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu. Vezi definitia »
SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »
curugíu, curugíi, s.m. (înv.) soldat turc cu serviciul militar împlinit; veteran. Vezi definitia »
cortégiu (cortégii), s. n. – Alai, convoi. – Var. cortej. It. corteggio (sec. XIX). – Var., din fr. cortège. Vezi definitia »
flúviu (flúvii), s. m. – Apă curgătoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr. Vezi definitia »