ELOCUȚIÚNE, elocuțiuni, s. f. 1. Mod de a se exprima gândirea prin cuvinte. ♦ Alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élocution, lat. elocutio, -onis. Vezi definitia »

a ședea pe vine expr. a sta ghemuit. Vezi definitia »

FICȚIÚNE s. f. 1. închipuire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva. 2. latură specifică a creației artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate. (< fr. fiction, lat. fictio) Vezi definitia »

AMĂRĂTĂCIÚNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus) – Din amărât + suf. -(ă)ciune. Vezi definitia »

PLANTAȚIÚNE s.f. v. plantație. Vezi definitia »