Definita cuvantului completiv
COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu completiv
DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif) Vezi definitia »
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus. Vezi definitia »
MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo]. Vezi definitia »
NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ) Vezi definitia »
DECLÍV, -Ă adj. care coboară în pantă, înclinat. (< fr. déclive, lat. declivis) Vezi definitia »