TIRÁNT, tiranți, s. m. Element de construcție confecționat din cabluri, lanțuri, bare de oțel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forțe de întindere. – Din fr. tirant Vezi definitia »

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des², la intervale de timp scurte; des²; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis. Vezi definitia »

COMPLEMÉNT, complemente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din fr. complément, lat. complementum. Vezi definitia »

PARTÁNT s.m. (Franțuzism) Care pleacă. [< fr. partant]. Vezi definitia »

GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant]. Vezi definitia »